Si inima imi este plina de ura si necaz
Urasc acel tren blestemat care te-a dus departe
De bratele ce te strangeau in miazazi si noapte
Urasc perversi ce zambesc, doar ca sa umilieasca
Si idiotii ce traiesc, sa rada, sa jigneasca
Urasc pe cei ce nu cunosc, iubirea adevarata
Si pe natangi ce nu spun „Te rog, acum ma iarta”
Iubesc femeia ce mi-a dat, putere si speranta
Si printr-un gest de ea stiut, ma condamnat la viata<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu